Ai încercat vreodată să numeri, asculți sau să privești un tir întreg de găini, pregătit pentru măcel? Să dai atenție fiecărei vieți individuale, să le dai o bucată din timpul tău? Lucrând pentru a finisa o pictură largă cu un tir aglomerat cu găini, Taylor a realizat că animalele „de fermă” sunt reproduse pentru a avea anumite dizabilități. Aceste dizabilități, sau „super abilități”, sunt selectate pentru nevoile pieței: în industria cărnii, găinile sunt selectate pentru un piept uriaș, care le cauzează malformații la schelet; în industria ouălelor, găinile sunt selectate pentru a depune sute de ouă pe an, spre deosebire de cantitatea obișnuită de o duzină, ceea ce le predispune la probleme reproductive. În această economie capitalistă, și probabil, în orice altă economie antropocentrică bazată pe creștere economică, dizabilitățile animalelor sunt profitabile și de dorit. Totuși, dacă am reuși să oprim aceast consum, cum ar trăi aceste ființe nonumane, dat fiind faptul că ele, cel puțin parțial, depind de umani pentru supraviețuire? Taylor sugerează că mișcarea pentru drepturile animalelor are multe de învățat de la studiile despre dizabilitate, fiindcă nu doar că abilitățile noastre nu ar trebui să ne determine dreptul de a trăi, dar nici dependența noastră de alții nu ar trebui să o facă.  

”Dependența a fost folosită pentru a justifica sclavia, patriarhia, imperialismul, colonialismul și opresiunea pe bază de dizabilitate. Limbajul dependenței e o unealtă retorică deșteaptă, permițând celor ce îl folosesc să sune plini de compansiune și grijă, în timp ce continuă să exploateze pe aceia de care ar trebui să le pese.”

A învăța o etică a griji, și a realiza că suntem toți, parțial, dependenți unii de alții, e un bun, umil început spre a lucra pentru vieți mai bune pentru noi toți. În plus, a realiza cum funcționează puterea și oprimarea e de mare ajutor în luptele noastre pentru justiție.

„Când transformarea animalelor în mărfuri și omorârea acestora este justificată prin poziții abiliste, veganismul devine o poziție radicală anti-abilistă.”.”

Taylor propune un „model social al veganismului”, în recunoașterea faptului că unele dificultăți în a-l practica nu sunt doar personale, ci și structurale. Unele persoane au puțin control asupra alegerilor alimentare, altele trăiesc în deșerturi alimentare sau aziluri.  

„,Cripping' etica animalelor înseamnă și a recunoaște că veganismul ca și dieta nu e la fel de ușor pentru unii ca pentru alții, dar sunt multe alte moduri în care putem contesta antropocentrismul, speciismul și violența împotriva animalelor. Poți să ocolești produse animale în alte zone, să vorbești despre violența din industriile animale, să participi în mișcări pentru liberare animală, să protestezi exploatarea sistemică și economică a nonumanilor, și să aduci o perspectivă intersecțională de eliberare animală în celelalte zone ale activismului tău.”

A gândi curajos cere să poți sta cu contradicții și dificultăți. A privi veganismul politic, ca o poziție radicală împotriva opresiunii, trebuie să se manifeste dincolo de a-ți schimba obiceiurile pentru a refuza folosirea animalelor non-umane - deși și asta este necesar. Nu există niciun motiv pentru a te folosi de dificultatea de acces pe care o au alții pentru a justifica propriul tău consum de animale non-umane.

Trebuie să recunoaștem cum a fi „animalizat” și deci obiectificat e dureros și chiar letal pentru unele ființe umane, la fel cum este dureros și letal și pentru ființele nonumane. Trebuie să contestăm idea că unele abilități dau mai multă valoare vieții, atât la animalele nonumane și cât și la cele umane. Trebuie să pășim ușor, e un teritoriu periculos. Însă eliberarea poate fi dobândită doar la comun - dacă o dimensiune a puterii rămâne neatinsă, se va întoarce să ne vâneze, să ne domine.

Așadar, hai să muncim pentru o lume în care vulpile pot trăi liber afară din fabulele umane. O lume în care celelalte animale nu sunt crescute și înmulțite pentru a avea dizabilități pentru uz uman, și nici nu sunt folosite sau obiectificate. O lume ce poate cuprinde complexitate, poate prețui diferențele și onora grija. Să ne străduim să trăim în această lume, unde acționăm împortiva mediilor ce produc dizabilități, în timp ce apreciem, cu adevărat, viețile celor cu dizabilități.