Ar trebui ca empatia să ne ghideze relațiile?

– după Lori Gruen –

Realizare

Scriitorx și Naratoare – M. Martelli

Regizor și Editor – Aron Nor

Director Artistic și Ilustratoare – Mina Mimosa

Muzică de Andrea Penso / Invisibilia editions

Transcriere video

Uite-o pe Gamma. La începutul secolului al XX-lea, mama ei a fost capturată din Guineea colonizată, iar tatăl ei din Camerunul colonizat. Viața ei s-a desfășurat sub observație, fiind studiată în detaliu. Gamma a fost unul dintre cei mai longevivi chimpanzei în captivitate și unul dintre primele o sută aduși în Statele Unite ale Americii pentru cercetare biomedicală. Ea și alții au devenit parte a unui proiect inițiat în 1925 de etologul și eugenistul Robert Yerkes, care a popularizat experimentele pe primate. Nu este ușor să găsim multe informații despre viața lui Gamma, dar știm că îi plăcea să fie dădacă, având grijă de pui. În cuvintele unui îngrijitor: „Se joacă cu ei și îi îngrijește... De cele mai multe ori, simpla ei prezență este suficientă pentru a-i liniști.” Dar nu i s-a dat niciodată șansa de a fi mamă. De-a lungul vieții, copiii ei i-au fost luați, au fost supuși experimentelor și chiar uciși din curiozitate umană. În cele din urmă, cu câțiva ani înainte de a muri, i s-a mulțumit pentru implicarea sa în experimentele de cercetare, într-un gest de recunoaștere discursivă. Directorul instituției a declarat: „Ea ne-a îmbogățit semnificativ înțelegerea. Pentru asta, îi suntem foarte recunoscători.”[1]

Dar oare recunoștință ar trebui să simțim? Acea greutate din piept, acel nod din gât, acea îngrijorare care ne strânge sprâncenele? Acestea… ar putea fi empatie.

O etică feministă contextuală

Filozoafa și eticiana americană Lori Gruen se ocupă de mult timp de problemele legate de animale. Din perspectiva ecofeministă, a scris și a coordonat o serie de cărți, printre care se numără și „Entangled Empathy”. Ea este inițiatoarea unui monument comemorativ dedicat primilor 100 de cimpanzei folosiți în cercetare în Statele Unite[2]mulțumită căruia putem găsi câteva detalii despre viețile lor, de exemplu a lui Gamma. Sau cele a lui Bill și Nana, părinții ei.[3] Gruen a scris deseori despre relația ei cu cimpanzeii, în special cu Emma, un cimpanzeu cu care s-a împrietenit.[4] O dată, după o vizită, Emma i-a oferit lui Gruen un mic buchet de trifoi. Nimeni nu o mai văzuse făcând ceva asemănător![5] Aceste interacțiuni au lăsat o impresie profundă asupra lui Gruen, care a continuat să reflecteze serios asupra relațiilor dintre oameni și alți cimpanzei. Ea a afirmat că „în loc să ne concentrăm asupra drepturilor animalelor, ar trebui să ne străduim să îndreptăm relațiile noastre cu animalele”. [6]

Conceptul de empatie interconectată al lui Gruen își are originea în etica contextuală. Pentru ea, empatia interconectată este un „proces [...] de dezvoltare a unei percepții pline de grijă — o recunoaștere a faptului că ne aflăm atât în relații evidente, cât și în relații mai îndepărtate cu ceilalți și că suntem responsabili în cadrul acestor relații”.[7] Conceptul ei de empatie presupune mai mult decât simpla împărtășire a sentimentelor celorlalți. Nu este vorba doar de o „contagiune emoțională”, ci de un proces care îmbină afectul și cogniția, o dorință de a-l înțelege pe celălalt și de a acționa în folosul bunăstării sale. Gruen o consideră diferită de simpatie, care, pentru ea, înseamnă menținerea unei perspective distante, la persoana a treia, o atitudine care riscă să devină condescendentă.[8] Empatia interconectată, dimpotrivă, presupune recunoașterea relației pe care o are cel care empatizează cu cei față de care manifestă empatie. Ea presupune un fel de „a fi împreună” și o implicare morală responsabilă. 

Pentru a încadra acest lucru în tradiția filosofică, etica contextuală și feministă recunoaște că experiențele morale sunt prea complexe pentru a fi reduse la abstract.[9] Aceasta susține că legile categorice sau experimentele abstracte, precum celebra „dilemă a tramvaiului”, nu ne oferă suficiente informații despre modul în care ar trebui să acționăm din punct de vedere moral. Etica feministă privește oamenii ca fiind interconectați, nu neutri. Ea recunoaște imposibilitatea imparțialității și analizează modul în care se desfășoară relațiile, în loc să ceară un raționament perfect din partea unui singur individ. Ea solicită o receptivitate constantă față de lumea înconjurătoare, în loc să se concentreze excesiv asupra situațiilor de conflict sau de alegere. În cele din urmă, în multe cazuri, ea refuză separarea dintre cunoaștere și afect, propunând o teorie a atenției care oferă o analiză politică,[10] nu doar una etică.

Ca formă de etică contextuală, etica grijii poate include o înțelegere a aspectelor economice, sociale și politice ale exploatării și abuzului asupra animalelor. În urma turnurii politice în etica animalelor[11], poate include chestiuni legate de justiție alături de cele legate de moralitate, și să răspundă relațiilor noastre în particularitatea lor, refuzând universalismele. În practică, grija poate fi instrumentalizată sau superficială, dar poate fi și grijulie,[12] atentă. În acest cadru, empatia interconectată ne poate ghida.

Complexitățile empatiei interconectate

Empatia nu este un concept simplu. Să vedem cum ne ghidează cimpanzeii prin ceea ce Lori Gruen anticipează ca fiind posibile probleme legate de punerea ei în practică.

O problemă clasică este proiecția propriilor noastre dorințe și nevoi asupra altor animale. Aceasta poate fi o proiecție directă, prin atribuirea stărilor noastre mentale acestora, sau una mediată, prin impunerea angajamentelor noastre ideologice.

Un exemplu al proiecției directe ar fi să ne gândim că un cimpanzeu cu un zâmbet deschis se simte fericit. Asta se poate întâmpla cuiva care se uită la Ham, primul cimpanzeu care a fost obligat să călătorească în spațiul suborbital. Ham a fost răpit din țara sa natală și dresat încă de când era pui. Cimpanzeii adulți sunt prea puternici și prea inteligenți pentru a putea fi controlați, așa că se preferă copiii.[13] Ham a fost trimis în spațiu pentru a îndeplini anumite sarcini și a demonstra că acest lucru este posibil, și… a reușit! în ciuda stresului pe care l-a îndurat. La întoarcerea sa prematură, cauzată de o defecțiune, a fost propulsat cu viteză excesivă direct în Oceanul Atlantic. Capsula sa a luat apă și s-ar fi scufundat dacă nu ar fi fost găsit la timp.[14] Mai târziu, se constată că este sănătos, deși are nasul vânăt. Se uită în jur, confuz și curios. La un moment dat, iată-l, rânjetul lui.[15] Nu e unul vesel. Pentru cimpanzei, a fi jucăuși înseamnă doar a-și arăta dinții de jos; un zâmbet cu gura larg deschisă este exact opusul, indicând nervozitate, atitudine defensivă sau frică[16].

Empatia, sau lipsa acesteia, este o dimensiune esențială în povestea lui Ham. De fapt, înainte de zborul său, era numit Numărul 65. O măsură deliberată menită să creeze o distanță între el și orice persoană implicată. Menită să împiedice emoțiile și acțiunile morale.

O altă problemă anticipată în ceea ce privește empatia este proiecția mediată. Gruen prezintă cazul unei organizații de protecție a animalelor care a refuzat să ofere condiții mai bune cimpanzeilor ținuți în captivitate, din dorința de a nu interveni și mai mult în viața lor.[17] Intențiile lor erau bune, dar respingerea categorică a oricărei intervenții umane în viața cimpanzeilor se baza pe un angajament ideologic și abstract, care nu ținea seama de particularitățile situației și de legăturile deja existente.

Filozoafa identifică alte două tipuri de inexactități: epistemice și etice. Inexactitățile epistemice se datorează faptului că nu se dispune de suficiente informații pentru a reacționa în mod adecvat, cu empatie, în interesul bunăstării celuilalt. Asta poate însemna fie că nu se înțeleg nevoile celuilalt, fie că acestea sunt interpretate greșit. Această formă de empatie „incompletă” poate fi remediată prin aprofundarea informațiilor despre situație.[18] Inexactitățile etice sunt mai îngrijorătoare. De exemplu, acestea pot apărea atunci când un cercetător știe că un cimpanzeu suferă, dar nu reușește să empatizeze cu el pentru că acest lucru îi servește cercetării. Această formă de ignoranță voită blochează implicarea empatică și morală din motive ulterioare. Exact asta i s-a întâmplat lui Ham în timpul dresajului. După aceea, a fost trimis să fie expus la o grădină zoologică, unde a trăit singur timp de 17 ani. Doar ultimii cinci ani din viața sa i-a petrecut alături de alți cimpanzei la Grădina Zoologică din Carolina de Nord.[19] Deși a pavat calea pentru omenire în spațiu și a fost considerat o ființă individuală, unul dintre „astrocimpanzei”, nu i s-a acordat dreptul la o viață decentă și demnă.

Capcanele bazării pe empatie

Este evident că empatia interconectată este un concept complex, care a fost criticat pentru că încearcă să acopere prea multe aspecte și, în același timp, prea puține. Amploarea sa ar putea da impresia că se referă la toate lucrurile și, în același timp, la nimic. Unii filosofi nu au fost convinși de capacitatea sa de a conduce la acțiune, susținând că a simți ceea ce simte celălalt nu ne spune ce trebuie să facem în continuare.[20] Diana Meyers preferă conceptul de simpatie, având în vedere că aceasta îmbină îngrijorarea cu dorința de a ajuta, în timp ce empatia este prea implicată pentru a conduce la o înțelegere morală adecvată și la acțiuni corespunzătoare.[21] Brandon LaBelle subliniază că simpatia poate depăși narațiunile la persoana întâi, îndreptându-se spre „responsivitate etică și rațiune”.[22]

O altă problemă este că empatia interconectată, renunțând la argumentele abstracte, nu are o bază solidă. Principiile, chiar dacă sunt doar teoretice, ne ghidează într-un mod în care empatia nu o poate face. Revenind la un exemplu anterior, un om de știință ar putea refuza să empatizeze cu un cimpanzeu în timpul experimentelor, fiindcă este adeptul excepționalismului uman. Pentru el, viețile oamenilor sunt mai importante decât cele ale cimpanzeilor. Fiind ghidat de un principiu speciist, chiar dacă empatizează, nu va acționa.[23]

A te baza pe empatie pentru acțiune politică, în cazul oamenilor, e criticat cu forță în cartea lui Aruna D'Souza, Imperfect Solidarities.[24] Pornind de la o perspectivă anti-rasistă, D’Souza arată cum empatia se bazează pe înțelegere, fiind astfel fragilă și ușor de denaturat. Empatia îi cere „victimei să-și povestească propria situație”, așa cum am văzut în cazul narațiunilor curajoase ale palestinienilor din Gaza, care trăiesc și documentează genocidul la care sunt supuși.[25] D'Souza susține că aceasta este o povară teribilă și o sarcină pe care nimeni nu ar trebui să fie obligat să o îndeplinească. Poate fi periculos să punem empatia în centrul mișcărilor noastre sociale, pentru că știm prea bine că este mai ușor să empatizăm cu cei pe care îi considerăm asemănători nouă.[26]

Ne întrebăm: poate empatia interconectată să funcționeze la nivel structural? În ciuda tuturor imperfecțiunilor sale, o abordare axată pe justiție și drepturi legale oferă societății căi de schimbare. În cazul animalelor non-umane, acordarea unor drepturi inviolabile ar însemna că viețile lor nu ar mai fi curmate în beneficiul oamenilor. Cel puțin în teorie. Mai mult, odată cu turnura politică a teoriei drepturilor, putem depăși percepția animalelor ca simple subiecte morale și putem învăța să acționăm împreună cu ele ca actori politici.[27]

Empatia interconectată pare însă o cale prin care individul învață să-și asume rolul în lume. Chiar dacă aceasta permite analiza politică și implicarea, este mai degrabă un proces la nivel individual decât la nivelul întregii societăți. Acest lucru este îngrijorător, deoarece nu putem fundamenta schimbarea socială pe existența câtorva indivizi „iluminați”.[28]

De ce să ne pese și să empatizăm dincolo de specie 

Lori Gruen a răspuns la multe dintre aceste provocări, consolidându-și noțiunea de „empatie interconectată”. Când a fost întrebată de ce ar trebui să ne pese de ceilalți, chiar și de cei care sunt diferiți de noi, Gruen a subliniat conceptul de interconectare. Nu suntem niciodată singuri, separați, complet individuali. Suntem mereu prinși în relații cu alte ființe, chiar și cu cele îndepărtate. În această ontologie relațională, capacitatea noastră de a acționa este co-constituită. Ne pasă, inevitabil, de ceilalți, pentru că ei ne definesc pe noi înșine.[29]

Empatia interconectată, prin caracterul său multidimensional, dorește să păstreze cât mai mult din complexitatea raționamentului moral din viața reală. De aceea, ea respinge noțiunile de „ori-ori”, preferând să gândească împreună atât grija, cât și dreptatea, atât afectul, cât și rațiunea. Este un răspuns la alienarea provocată de principiile externe impuse, care consideră că agentul moral este capabil să acționeze rațional, de la distanță. În schimb, empatia interconectată intenționează să ofere o explicație mai semnificativă a modului în care funcționează alegerile morale, oferind un „proces întrupat al percepției morale”.[30]

Aceasta nu se distanțează de conceptele de justiție, ci pur și simplu le critică pentru că sunt adesea abstracte, formale și impun o adaptare la sistemele legislative deja existente. Acest lucru nu înseamnă că justiția ar trebui înlocuită cu grija, ci mai degrabă că ar trebui extinsă pentru a include aspecte precum îngrijorarea și ceea ce activista anti-rasistă de culoare bell hooks numește o etică a iubirii.[31] Deși și alte emoții ne pot ghida, atât empatia, cât și iubirea ne împing spre celălalt, punându-ne într-o stare de deschidere față de solidaritate.

Această formă de empatie ne cere să punem întrebări, nu doar să ne bazăm pe intuiție sau pe raționamente abstracte. Vom fi întotdeauna imperfecți în ceea ce privește înțelegerea celorlalți. Implicarea empatică ne cere să recunoaștem atât propria noastră situație, cât și pe cea a celor cu care empatizăm, să vedem atât asemănările, cât și diferențele, și să ne aprofundăm capacitatea de înțelegere. Iată câteva întrebări orientative pentru a empatiza cu animalele non-umane:

  • Cum au fost formate de copilăria lor specifică?
  • Care sunt comportamentele tipice specii lor și cum pot să le îndeplinească?
  • Care relații sociale sunt importante pentru ele?[32]

Ei bine, nici pentru oameni nu sunt întrebări atât de groaznice, nu-i așa?

Dar ce să facem cu faptul că aceste transformări rămân individuale? Este adevărat, empatia interconectată nu ne oferă toate instrumentele de care avem nevoie pentru eliberare. Este doar o piesă, dar aș spune că este una importantă. Ne confruntăm cu aceeași poveste veche, cu aceleași tensiuni: avem nevoie de schimbare structurală sau de schimbare individuală? Și știm că răspunsul este ambele. Una duce la cealaltă, într-o buclă.

Ultimii 1000 de cimpanzei

Privind înapoi la Gamma și la Ham, cruzimea folosirii cimpanzeilor în cercetare este incontestabilă. Au fost aleși tocmai pentru că semănau atât de mult cu noi, fiind aproape umani. Ar fi trebuit să fie atât de ușor să empatizăm cu ei! Cu toate acestea, a fost nevoie de mulți ani până când diverse țări au încetat să mai exploateze cimpanzeii. Pe lângă zborurile spațiale, aceștia au jucat un rol esențial în dezvoltarea vaccinului împotriva hepatitei B. De asemenea, au fost infectați cu HIV în cadrul mai multor experimente, în speranța găsirii unui leac. În timp ce unele state europene au interzis abuzul asupra lor ceva mai devreme, în SUA, de exemplu, abia în 2011 Institutele Naționale de Sănătate (NIH) „au concluzionat că majoritatea cercetărilor biomedicale în curs care implică cimpanzeii nu mai sunt necesare”.[33]

Ulterior, Lori Gruen a creat site-ul web „The Last 1000”, unde putem urmări ultimele clipe din viața acestor ființe animale complexe și inteligente.[34] Aflăm mai multe despre Ken, Candy și Liza, care s-a născut în același an cu mine! Ea a fost trimisă de la institutul de cercetare la Grădina Zoologică din Indianapolis în 2024. Încercând să aflu mai multe despre viața ei de acolo, am dat peste un articol despre o femelă de cimpanzeu care a evadat din țarcul ei! Nu era ea, ci o altă primată, Mara, care a fost capturată la scurt timp după aceea.[35] Totuși, pentru o clipă, mi-am dorit din tot sufletul să fi fost Liza.

*

Oamenii continuă să facă experimente pe animale în fiecare zi. Milioane dintre ele sunt crescute, capturate și ținute în laboratoare, deși cercetarea pe animale devine din ce în ce mai puțin necesară și chiar ineficientă.[36] Mai sunt și cele ținute în captivitate pentru divertisment sau în industria alimentară. Relațiile noastre cu multe, dacă nu chiar cu majoritatea animalelor non-umane, sunt de o natură indefensibilă. Este înspăimântător.

Multe dintre relațiile în care ne aflăm nu sunt alese de noi, cel puțin nu la început. În unele ne naștem, pe altele le căutăm. Unele sunt bune, altele sunt dureroase și abuzive. Aici ne poate ghida empatia interconectată – prin recunoașterea acestor legături care ne țin împreună, fie că vrem sau nu. Responsabilitățile noastre morale nu sunt dezbateri de tipul jocului cu sumă nulă și nu ar trebui să punem în balanță viețile unele împotriva altora, fie ele umane sau non-umane. Ori de câte ori facem asta, nu ne gândim la cum să schimbăm lucrurile structural, ci ne punem unii împotriva altora – o tactică veche a unui sistem care profită de înfrângerea noastră.[37] Mai degrabă, ar trebui să recunoaștem legăturile noastre, să înțelegem cum ne modelează relațiile noastre și cum le putem schimba la rândul nostru. Pentru mine, empatia interconectată este un concept care cuprinde experiența de a fi modelată de relația mea cu ceilalți, în acest caz, în mod specific cu animalele non-umane. Ea include modul în care cunoașterea lor, a nevoilor, dorințelor și capacităților lor, precum și empatizarea cu ele, duce la un angajament mai puternic față de eliberarea lor. Gruen numește acest lucru un proces, iar eu îl simt ca atare: o pânză țesută către o lume în care vreau să trăiesc, trăgând fire din lumea care există deja.

Note

[1] The first 100 Chimps. “Gamma” http://first100chimps.wesleyan.edu/gamma.html

[2] Wikipedia. “Lori Gruen”. Retrieved 15 February 2023 https://en.wikipedia.org/wiki/Lori_Gruen

[3] Or Pan’s, who may have been killed by the US Navy in an accelerated gravity stress experiment. If so, Pan would have been one of the very first chimps used in the military space flight experiments.

[4]  Lori Gruen, Entangled Empathy: An Alternative Ethic for Our Relationships with Animals (New York: Lantern Books, 2015). Wesleyan University. „Professor Lori Gruen on the Last 1,000 Research Chimpanzees” 2013  https://www.youtube.com/watch?v=G3HEdXEc95s.

[5] Purposeful Empathy hosted by Anita Nowak. „Exploring Entangled Empathy Ft. Lori Gruen w/Anita Nowak – Purposeful Empathy”. 53:40 https://www.youtube.com/watch?v=Q7cY_UIrZmI

[6] Lori Gruen Website. „Entangled Empathy”  https://www.lorigruen.com/entangled-empathy/

[7] Lori Gruen, “Expressing Entangled Empathy: A Reply.” Hypatia 32, no. 2 (2017): 1. doi:10.1111/hypa.12326.

[8] Gruen, Entangled Empathy.

[9] Gruen, Entangled Empathy.

[10] Carol J. Adams and Josephine Donovan, eds, The Feminist Care Tradition in Animal Ethics: A Reader (Columbia University Press, 2007), 3.

[11] Robert Garner and Siobhan O’Sullivan, eds, The Political Turn in Animal Ethics. (Rowman & Littlefield International, 2016), 2.

[12] Maria Martelli. “Practicing Careful Care – Towards Animal Liberation for Feral Pigeons and Beyond”, in ed. Paula Arcari, Heterotopia, Radical Imagination and Shattering Orders: Manifesting A Future of Liberated Animals. Routledge, 2024.

[13] Wikipedia. Ham (chimpanzee). https://en.wikipedia.org/wiki/Ham_(chimpanzee)

[14] As did Gordo’s, a squirrel monkey whose capsule was lost in the Atlantic. He died on splashdown in 1958, when a flotation mechanism failed. Nasa, “A Brief History of Animals in Space”, 1988. https://www.nasa.gov/history/a-brief-history-of-animals-in-space/

[15] Astrum.  The Tragic Tale of Ham the Chimp, 10:27. 2019 https://www.yout ube.com/watch?v=Ya_1-8VzJlI

[16] Chimpanzee Sanctuary Northwest. “Facial Expressions” https://chimpsnw.org/2018/09/facial-expressions/

[17] Gruen, Entangled Empathy.

[18] Gruen.

[19] Save the Chimps. “Ham, the First Chimpanzee in Space” https://savethechimps.org/ham-space-chimp/.

[20] Diana Tietjens Meyers, “Commentary on Entangled Empathy by Lori Gruen.” Hypatia 32, no. 2 (2017): 9. doi:10.1111/hypa.12320.

[21] Meyers, 3.

[22] Brandon LaBelle, “Introduction to Radical Sympathy”, Radical Sympathy ed. Brandon Labelle, Errand Bodies Press, Berlin, 2022, 12.

[23] Kathie Jenni, “Review of “Entangled Empathy: An Alternative Ethic For Our Relationships with Animals”,” Essays in Philosophy: Vol. 18: Iss. 1, Article 11, (2017), 10. http://dx.doi.org/10.7710/1526-0569.1577

[24] Aruna D’Souza. Imperfect Solidarities (Critics’ Essay Series), Floating Opera Press, 2024.

[25] D’Souza, 15.

[26] D’Souza, 19.

[27] Sue Donaldson and Will Kymlicka, Zoopolis: A political theory of animal rights (Oxford University Press, 2011).

[28] D’Souza, 30.

[29] Gruen, ”Expressing Entangled Empathy”, 1.

[30] Gruen, 4.

[31] Lori Gruen, ”Entangled Empathy: Politics and Practice” In Animal Encounters. Cultural Animal Studies, Alexandra Böhm and Jessica Ullrich eds., vol 4. J.B. Metzler, Stuttgart, 2019, 80. https://doi.org/10.1007/978-3-476-04939-1_5

[32] Gruen, Lori. “Expressing Entangled Empathy: A Reply.” Hypatia 32, no. 2 (2017): 5. doi:10.1111/hypa.12326.

[33] Support for biomedical chimp research ceased only in 2015. Biology Insights. “Why Chimp Lab Research Ended and What Happened Next” 2025  https://biologyinsights.com/why-chimp-lab-research-ended-and-what-happened-next/.

[34] The Last 1000 chimps. https://last1000chimps.com/; Wesleyan University. “Professor Lori Gruen on the Last 1,000 Research Chimpanzees“ 2013 https://www.youtube.com/watch?v=G3HEdXEc95s.

[35] NY Post. “Chimp escapes Indianapolis Zoo enclosure, prompts lockdown that traps 37 kids on field trip”. 2025. https://nypost.com/2025/11/14/us-news/chimp-escapes-indianapolis-zoo-enclosure-prompts-lockdown-with-37-kids-on-trip/

[36] UCI Humanities center.  “Alternatives to Animal Testing Replacement, Reduction & Refinement in Practice” – Kathrin Herrmann” 2021. https://www.youtube.com/watch?v=9daxtYixcpg

[37] Gruen, ”Entangled Empathy: Politics and Practice”, 83.